Biblia Sfintei Duh

Dacă anul trecut eram maniaco-depresivă cu sărbătorile, anul ăsta sunt şi mai grinch. Din fericire însă, anul ăsta nu mă mai sinchisesc decât să admir zăpada imensă de la geam şi să salut pisicile de lângă tomberon atunci când ies după ţigări. Gata cu grijile, mi s-a foarte luat. Gata, până mă pun la punct şi până îmi închei socotelile pă' peste tot pe unde au rămas nesocotite, asta fac.

Nu mă interesează bocitoarea de Faith Hill cu Crăciunul ei, nici Macaulay Culkin, nici joy of F-ing Christmas, anul ăsta sunt anti-Crăciun rău de tot, sorry. Nu mai pot, sorry. Am încercat, nu-mi iese. E mai bine în grotă cu bolovanul tras.

Vă las cu o piesă care mi s-a fixat pe timpane şi nu-mi mai dă drumul. Asta e starea, aşa-mi duc zilele greoi în spate până trece seceta de decembrie-ianuarie. Fuck it, it ain't worth it. They ain't worth it...

Crăciun fericit, ne auzim după sărbători pe-aici. Sau poate mai târziu de atât, când oi mai simţi nevoia să mai scriu. Momentan umanitatea e prea ocupată să inventeze poveşti, eu prefer să mi le scriu. Publishing it is.

Pentru cei care nu prind repede gluma - acest articol este un pamflet, a nu se lua în serios, decât la nivel de ... simbolistică, să-i spunem.

Cordăciunea este, în accepţiunea modernă, acea persoană de sex feminin cu obrazul de grosimea Marelui Zid Chinezesc în ceea ce priveşte bărbaţii şi relaţiile lor.

Cordăciunea lasă impresia că este o femeie care ştie ce vrea şi crede că te poate învârti după cum doreşte păsăreaua ei. Cordăciunea este, de obicei, o creatură aparent frumoasă. Nu are nimic inocent în ea, o vrei grav de tot, probabil ai în cap vreo zece posibilităţi de scenarii porno numai când o vezi păşind. Emană a ceva-ul ăla care îţi anulează singurul neuron prezent acolo sus şi provoacă isterie în restul neuronilor aflaţi acolo jos.

Cordăciunea iese cu tine la terasă, la cafea, în club, la restaurant, oriunde. Are banii în portofel dar nu-i scoate, se aşteaptă să plăteşti. Şi după ce-ai futut-o şi i-ai dat cu flit, se aşteaptă să plăteşti în continuare pentru ea. Dacă mai eşti şi fraier şi îi dai de înţeles că ai mai fute-o niţel, just for the fun of it, vei plăti în continuare. Dacă ai tu un local preferat unde probabil ai şi discount, ea va veni şi fără tine în localul respectiv. Şi va bea în contul tău, nu e o problemă. O să vrea să-ţi fută şi prietenul patron al crâşmei, şi prietenul cel mai bun afacerist şi bine înfipt din punct de vedere financiar, şi o să vrea să-ţi fută şi tovarăşii de club. Şi nu e genul subtil, nu nu, toţi prietenii tăi au deja mesaje cu "Hai pe la mine să ne futem" şi "Vreau să ne facem de cap toată noaptea". Prietenii cei mai cu bani vor avea şi completarea la mesaj: "Pentru 500 euro pe noapte" sau "Pentru 500 euro pe oră". Dacă e patron de club, va taxa cu ora. Dacă e doar un mic întreprinzător, o să ia în considerare şi taxele şi dividendele şi o să taxeze pe noapte.

Îţi va zâmbi fermecător şi se va da la toţi colegii tăi de specie. Dacă e refuzată de un portofel ambulant, ea va spune că prostul s-a dat la ea, iar ea, cu toată demnitatea ei, a decis că e cazul să reducă din amabilităţi, pentru că ar fi prea nu ştiu cum.

Să luăm o situaţie ipotetică. Ea îi dă lui mesaj cu "Hai să ne futem". El, cu un simţ al umorului uneori sadic, o încinge repejor apoi îi dă lovitura sub centură: "Cu cea mai mare plăcere, însă trebuie să iau prânzul cu soţia mea". Bineînţeles că omul nu are absolut nici o intenţie să aibă contact cu un set de buze de care s-a bucurat deja jumătate de oraş, dar e amuzant uneori, recunosc. Ea, atunci, cu orgoliul sângerând, îi va spune că ulciorul nu merge de multe ori la apă, şi că el şi-a ratat orice şansă de a mai merge vreodată cu Cordăciunea Heavenly Express. Pe el evident îl doare la ştoi. Dar cordăciunea are totuşi demnitatea ei! Dar şi demnitatea are limite, motiv pentru care respectivul va mai primi ocazional mesaje cu "Hai totuşi să ne futem".

Cordăciunea nu are vreun interes sentimental decât dacă prostul vine cu portofel gras şi conturi supraponderale. Îşi asumă drepturi de regină dacă este băgată în seamă şi caută să se pună bine cu tovarăşii, prietenii şi angajaţii respectivului. Trebuie să aibă totuşi motive să îi stea ăluia în suflet în caz că se strică ploile cumva. Cordăciunii nu îi pasă dacă omul e însurat şi foarte fericit aşa. Cordăciunii nu îi pasă dacă rupe o relaţie şi are o plăcere de-a dreptul sadică dacă reuşeşte să-i sucească minţile unuia încât să se lase cu divorţ şi pensie alimentară. Ea-şi doreşte prea mult acel Seat Ibiza ca să-i mai pese de copii.

Cordăciunea este un parazit cu aspect extrem de plăcut, însă asemeni şarpelui, pe cât de graţioasă poate fi, pe-atât este de veninoasă. Spune-i în faţă ce crezi despre ea, să vezi defensivă de-a dreptul bubuitoare. Ai să fii un mojic de ultimă speţă, o vei fi insultat-o pe cea cu pretenţii de doamnă care ţi-a cerut bani ca să o fuţi.

De ce să dai bani pe păsă când poţi să ai parte de păsă pe gratis? Bărbaţii apelează la sexul pe bani în clipa în care ştiu că nu au şanse să găsească vreuna suficient de lucidă ca s-o facă pe gratis - pitzipoanca ce abia se ţine pe picioare la patru dimineaţa în club evident nu e bună, cel mai probabil adoarme cu cârnatul în gură. Altele fac pe inabordabilele sau pe "hard to get", sunt o risipă de timp şi energie - iarăşi, investiţii inutile. Cea mai veche meserie din lume merită tot respectul din lume. Prostituatele nu sunt cordăciuni. Prostituatele se fut pe bani, şi îndură mulţi cretini pentru asta. Dar sunt plătite bine. Până şi zdrenţele de pe centură câştigă bani pentru ceea ce fac. Pentru alea am respect, într-un fel.

Cordăciunea, în schimb, e o specie cu mult sub prostituată. Cordăciunea nu recunoaşte că vrea bani pentru păsăreaua ei. Şi, pe deasupra, are impresia că păsăreaua ei este unică. Guess what? Nu e, tot două buze şi o gaură, ca şi restul. Cordăciunea are pretenţii de doamnă dar nu vrei să vezi de câte e în stare într-un amărât de cub de toaletă. Chiar nu vrei, crede-mă. Cordăciunea se screme atât de tare să fie o doamnă, încât pute - cel puţin pentru cei cu mai mult de un neuron prezent acolo sus, între urechi. Ţi-e milă să-i ceri banii pe o Cola, pe bune. Te uiţi la ea şi efectiv ţi se face milă. Nici măcar greaţă, doar milă. Pentru că nu vrea să-şi recunoască locul pe care şi l-a ales de bunăvoie şi nesilită de nimeni.

O respect pe aia care vine şi-mi spune "Bună, eu sunt Tanţa şi mă fut pe bani!", nu dau doi bani pe cea care vine şi-mi spune "Bună, eu sunt Lili şi sunt o tipă care ştie ce vrea!". Renunţaţi dracu' la scuza asta de doi bani.

De ce sunt aşa colorată în limbaj acum? De ce sunt aşa pornită? Nu sunt, doar par. Prea puţin somn, prea multe cordăciuni, prea multă agitaţie şi prea mult drag faţă de proştii care au căzut pradă acestor cordăciuni. Şi prea multe cordăciuni lipicioase care chiar au impresia că le merge cu absolut oricine şi oricând. Unii chiar au ochii larg deschişi şi văd tot. Şi dacă nu văd, tot le pute. Jos cordăciunile, ce plm.